Sfântul Munte Athos
Loc ales de Dumnezeu și Grădină a Maicii Domnului, martor și moștenitor al strălucitei culturi bizantine, Sfântul Munte Athos este tezaurul cel mai de preț al Sfintei Ortodoxii, tăria, lauda și mândria ei.
Alături de Țara Sfântă, Athosul – Muntele cel Sfânt, alcătuiește împreună cu Sinaiul și Taborul, triada munților descoperirilor dumnezeiești.
Sinaiul este simbolul Vechiului Așezământ, Taborul este simbol al Așezământului celui Nou, iar Athosul este arvună a Veacului celui viitor.
Pe Sinaiul din mijlocul pustiului, Dumnezeu Tatăl a dat poporului ales Legea Vechiului Testament; pe Taborul Galileii, Dumnezeu Fiul a arătat ucenicilor, „pe cât li se putea”, strălucirea Slavei Sale; pe Athos, muntele din mijlocul mării – icoană a Bisericii, mereu bătută de valuri pe marea vieții și de-a pururi neclătită – Duhul Sfânt, în chip tainic, prin energiile Sale Sfințitoare, se descoperă pe chipurile înduhovnicite ale monahilor.
Nu întâmplător pe Athos s-a definit învățătura dogmatică a Bisericii Ortodoxe despre energiile necreate și nu întâmplător în Sfântul Munte s-a făurit Filocalia rugăciunii celei neîncetate.
Datorită așezării geografice izolate a Athosului și a climatului aspru, monahismul a găsit aici încă din secolul al IV-lea loc prielnic, dăinuind neîntrerupt până în zilele noastre.
Ca organizare, de la început și până în secolul al X-lea s-a organizat sub formă sihăstrească, idioritmică, cu mici mănăstiri și schituri. La anul 963, cuviosul Atanasie din Trapezunt, stabilindu-se în Muntele Athos, a întemeiat prima mănăstire chinovială athonită, Mănăstirea Marea Lavră.
După modelul Lavrei, rând pe rând, iau ființă alte mănăstiri chinoviale, în care vin și se închinoviază doritorii de viață pustnicească din toate țările ortodoxe: greci, iviriți, ruși, români etc.
În decursul timpului, numărul acestor mănăstiri a variat mult (ajungând uneori la 180), pentru a se fixa în cele din urmă la numărul de 20, așa cum este astăzi. După proveniența monahilor din ele, 17 din acestea sunt grecești, una este sârbească, una rusească și una bulgărească.
Pe Athos s-au întâlnit, prin reprezentanții lor spirituali, mai toate țările ortodoxe, care și-au dat concursul la dăinuirea mănăstirilor athonite, astfel încât Muntele Athos este opera întregii Ortodoxii.